SCURT ISTORIC AL COMUNITĂŢII CIOCĂNEŞTI

       COMUNA CIOCĂNEŞTI  cuprinde satele: Ciocănești, Crețu,  Decindea, Urziceanca și Vizureşti, așezate pe răul Colentina, în apropriere de Crevedia, în nordul fostului județ Ilfov, de care a aparținut până în 1981.
Iată cum apare prezentată comuna în  Marele Dicţionar geografic al României, apărut în 1899 sub egida Societăţii Geografice Române.



      Localitatea are drept axă principală de existenţă râul Colentina şi a fost locuită încă din preistorie.


    Pe lista monumentelor istorice ale județului Dâmbovița apar următoarele zone de interes arheologic pe teritoriul comunei, valabile pentru perioada antică:
  •  DB-I-s-B-17020 Așezare sat Crețu; comuna Ciocănești "Grajduri" pe malul drept al râului Colentina, la 0,5 km E de capătul sudic al localității Latène, Cultura geto – dacică
  • DB-I-s-B-17021 Așezare sat Crețu; comuna Ciocănești "Siliște" la 0,2 km Ne de sat, pe malul drept al râului Colentina sec. XIV - XV, Epoca medievală
  •  DB-I-s-B-16955 Situl arheologic de la Ciocănești, punct "Plantație" sat Ciocănești; comuna Ciocănești "Plantație", pe malul drept al râului Colentina, în vatra satului
  • DB-I-m-B-16955.01 Așezare sat Ciocănești; comuna Ciocănești "Plantație", pe malul drept al râului Colentina, în vatra satului sec. IX - XI, Epoca medievală timpurie
  • DB-I-m-B-16955.02 Așezare sat Ciocănești; comuna Ciocănești "Plantație" pe malul drept al râului Colentina, în vatra satului Latène, Cultura geto – dacică
  • DB-I-m-B-16955.03 Așezare sat Ciocănești; comuna Ciocănești "Plantație", pe malul drept al râului Colentina, în vatra satului Neolitic 
  •  DB-I-s-B-16999 Așezare sat Ciocănești; comuna Ciocănești "Pădurea Popeasca" între Ciocănești și satul Crețu, pe malul drept al râului Colentina, în dreptul pădurii Epoca bronzului, Cultura Tei
  •  DB-I-s-B-17141 Așezare sat Urziceanca; comuna Ciocănești "Fântâna Mirii" pe malul stâng al râului Colentina, în vatra satului Latène, Cultura geto - dacică
  • DB-I-s-B-17142 Situl arheologic de la Urziceanca, punct "Islaz" sat Urziceanca; comuna Ciocănești "Islaz" la 0,6 km SE de limita de S a satului, în cotul Colentinei
  • DB-I-m-B-17142.01 Așezare sat Urziceanca; comuna Ciocănești "Islaz" la 0,6 km SE de limita de S a satului, în cotul Colentinei Latène, Cultura geto – dacică
  • DB-I-m-B-17142.02 Așezare sat Urziceanca; comuna Ciocănești "Islaz" la 0,6 km SE de limita de S a satului, în cotul Colentinei Epoca bronzului
  •  DB-I-s-B-17156 Situl arheologic de la Vizurești, punct "Măgura" sat Vizurești; comuna Ciocănești "Măgura", la NV de localitate (cota 131,8m)
  •  DB-I-m-B-17156.01 Așezare sat Vizurești; comuna Ciocănești "Măgura", la NV de localitate (cota 131,8m) Epoca bronzului 
  •  DB-I-m-B-17156.02 Așezare sat Vizurești; comuna Ciocănești "Măgura", la NV de localitate (cota 131,8m) Neolitic
  •  DB-I-s-B-17157 Situl arheologic de la Vizurești, punct "Morcilă" sat Vizurești; comuna Ciocănești "Morcilă", la confluența Văii Musa cu râul Colentina 
  •  DB-I-m-B-17157.01 Așezare sat Vizurești; comuna Ciocănești "Morcilă", la confluența Văii Musa cu râul Colentina Latène, Cultura geto - dacică
  •  DB-I-m-B-17157.02 Așezare sat Vizurești; comuna Ciocănești "Morcilă", la confluența Văii Musa cu râul Colentina Eneolitic, Cultura Gumelnița
 Monumente medievale sau moderne de pe teritoriul comunei
               
        Întrucât sunt mai multe sate cu numele de Ciocănești este greu de precizat când este menționat prima oară în documente satul; s-ar putea să fie cel amintit la 23.IV.1628.
         La 3.V.1636 parte din sat era a lui Mitrea pitar.
        In vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu la 29.IV.1629 fiii lui popa Stan din Vişina vând domnului moșie în Ciocăneşti. Domnul a continuat să cumpere ocine şi în anii următori de la alți locuitori.
        La Ciocăneşti a avut conac familia Cantacuzino. 
        Situat în centrul comunei, pe malul unui pârâu, având în preajmă un iaz şi un parc de aproape 20 ha nu mai există astăzi decât în memoria oamenilor foarte vârstnici. 
      A fost ridicat în vremea voievodului Mihai Viteazul și extins în timpul lui Matei Basarab. Casele boierești de la Ciocănești devin reședința Creţuleştilor, familie înrudită cu Basarabii. Din stirpea boierilor Creţuleşti este și Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul.


      Conacul din Ciocănești a fost reconstruit în primele decenii ale secolului al XIX-lea de către aga Constantin Creţulescu (1796-1871). Ulterior, prin căsătoria uneia dintre fiicele sale, Eliza (m. 1899), cu Vladimir M. Ghica (1832-1915), conacul este transformat de acesta, care construiește și atenansele. Neavând urmași, Vladimir Ghica o adoptă pe nepoata soției sale, Alexandrina Palladi (1881 - 1944, căsătorită cu Grigore Gh. Cantacuzino), căreia îi va lăsa moștenire domeniul de la Ciocănești. Ultimii proprietari ai conacului din Ciocănești au fost fiul Alexandrinei Cantacuzino, Gheorghe Gr. Cantacuzino (1900-1977) și nepoata sa, Elena Cantacuzino. La 6 aprilie 1948, Elena și Gheorghe Cantacuzino au cerut clasarea ca monument istoric a întregului ansamblu, dată fiind valoarea istorică și artistică a conacului și parcului din Ciocănești. Analizând toate aceste argumente, Comisiunea Monumentelor Istorice a hotărât – în ședința din 15 aprilie 1948 – clasarea ca monument istoric a conacului și parcului (în suprafața de 20 ha) Cantacuzino din Ciocănești. Conacul din Ciocănești a fost clasat ca monument istoric prin decretul nr. 1005 din 28 mai 1948 al Înaltului Prezidiu al Republicii Populare Române, publicat în Monitorul Oficial nr. 132 din 5 iunie 1948 la cererea Ministerului Artelor. Toate aceste  precauții și măsuri nu au ajutat cu nimic conacul din Ciocănești, care a fost demolat după 1950.
     Din vechea clădire de odinioară, se mai văd urmele pivnițelor cu 2 nave, care erau susținute de arce, dublouri, precum și urme de ziduri care par refaceri din sec. XVIII - XIX.
       In sec XVIII cunoaștem mai multi stăpâni de moșii în sat; la 11.V. 1744 vornicul Radu Bujoreanu cumpăra 300 de stânjeni; la 7.IX.1749, Maria Fălcoianu și Radu Bujoreanu vornicul dau mitropoliei parte din sat.
       În această vreme exista un târg pe moșie, deși funcționa un altul la Urziceanca, moșie "înjugată" la Ciocănești. În 1792 Manolache Brâncoveanu cerea redeschiderea bâlciurilor avute în vechime; se aprobă 5 bâlciuri pe an și un târg săptămânal; acest târg săptămânal, funcționa şi în 1834, iar bâlciurile se desfășurau pe moşia familiei Creţulescu, apoi Ralet.
        La 26.VIII.1784 mitropolia se plângea domniei că moşia Ciocăneasca avea "pădure cu copaci rodnici de ghindă" care, "în vremea trecutei răzmeliţe" a fost tăiată "foarte rău" de satele din jur.
         La 1894 moșia era proprietatea Elizei Vladimir Ghica.
    În timpul primului război Mondial, locuitorii și-au manifestat ura împotriva ocupanților germani, în 1917ei au fost amendați cu 2000 de lei pentru că au tăiat firele telefonice " fără ca făptuitorii să poată fi aflați".
       Populația la 1835 - 76 gospodarii; la 1853 existau 2 sate Ciocănești Pământeni cu 79 de gospodării şi Ciocănești Sârbi cu142 gospodării - total 221 gospodării. La 1975 - 864 gospodării.
        La sfârșitul sec XIX, comuna Ciocănești era formată din satele: Alesi Ciocănești, Ciocănești, Crețu, și Urziceanca şi avea 2036 locuitori, care trăiau în 435 de case.

 
     CREŢU. Civiliza'ia geto-dacică este documentată pe malul drept al Colentinei, la cca 400 m E de capătul de S al localitatii. La cca 200 m N de sat, pe malul Colentinei a fost descoperită o asezare medievală datată în sec. XIV - XV, ceea ce dovedeşte vechimea satului dinainte de pomenirea sa în documente (mentionăm că, în afară de Creţu în jud Dâmboviţa se găsea un sat Creaţa).
        La 1643 - 1644 Matei Basarab întărea mănăstirii Mărgineni, jumătate din satul Creţu, daruit de Ilinca, nepoata lui Mihai Viteazul. Dintr-un alt document din 1665 rezultă ca mănăstirea stăpânea pe din două satul impreună cu megiaşii. În 1894 moşia se afla în stăpânirea bisericii Amza din Bucureşti care avea 245 ha.
        A fost un sat mic. La 1835 avea 31 de gospodării, iar la sfârşitul sec XIX, 201 locuitori; la 1975 - 286 gospodării.

        URZICEANCA. Civilizaţia geto-dacică este documentată pe malul stâng al Colentinei in 2 puncte deosebite: la"Fântâna Mirii" şi la 600 m S-E de limita de S a satului, unde suprapune un nivel din epoca bronzului.
        Mai târziu in sec XVIII mosia Urziceanca era "injugată"  cu moşia Ciocăneşti.

        Mai vechi decat satul Urziceanca este satul ALESI menţionat de la 1591, cand se spune ca exista din vremea domniei lui Petru cel Tanar (1559 - 1568). In 1835este citat ALESII OT CIOCANESTI cu 27 de gospodarii separat de Urziceanca.
        Stiri despre istoricul satului aflam dintr-o hatarnicie din 1895, unde se invoca numeroase documente care nu s-au păstrat. Mosia a fost a familiei Cretulescu; la 20.XI.1807 vornicul Istrate Cretunescu a vandut serdarului Dumitru Polizu 550 de stânjeni de moșie.
La 6.VII.1852 mosia este data ca zestre Mariei, fiica paharnicesei Sultana, căsătorita cu praporgicul N. Socolescu.
        La 30.III.1857 aceasta a vandut mosia la mezat lui Iorgu Vierosanu. Mosia avea in lat 550 stanjeni si se intindea in lung din apa Colentinei pana in apa Crevedia.
        La 25.IX.1858 Vierosanu vinde mosia cu 6500 galbeni serdarului Lambru Vasilescu. Din aceasta mosie cei 22 clacasi au primit 204 pogoane, iar restul a fost vandut capitanului G. Cociu.
        In 1894 si acesta si-a vandut mosia lui Ioan Ursulescu; mosia avea 391 pogoane teren arabil, 61 pog. padure si 10 pogoane curtea conacului boieresc.
        La sfarsitul sec XIX satul avea 171 locuitori la 1975 - 276 gospodarii.

        VIZURESTI. La 300 m V de capatul de N al satului in p."Magura", au fost descoperite urme de locuire din neolitic (cultura Gumelnita) si epoca bronzului (cultura Tei).
In p. "La Moreila" situat in aproprierea varsarii Vaii Musain Colentina, a fost documentata arheologic o asezare-tell neolitica (cultura Gumelnita) si o asezare geto-dacica.
        Satul s-a numit in trecut Viezuresti (de la viezure), este amintit la 29.V.1624 cand se intareste m-rii Strambu "ocina in Poiana Linga, insa partea Viezurestilor, candse va alege, din garduri pana in drumul Baiului pana in Dambovicioara", "din marginea salciilor pana la biserica Dalbanestilor" s-au "din matca Colentinii pana la cursura Vornecului " (Dalbanesti este un sat disparut, fost langaGhimpati).
        La 31.V.1680 Stanca, fiica Lecai, pitarul din Vizuresti a vandut mosia " ce se cheama Viezureasca" 200 de stanjuni lui Mihu parcalabul si Preda fiii lui Radu comis din Brezoae, mosia o cumparase Leca de la megiasi.
        Intre hotare este mentionat privalul Miricai, ce aminteste de Mirica Boteanu, stapan de ocina in regiune.
        Mai tarziu, intr-o hatarnicie din 1904, se invoca un document 3.XII.1687, din care rezulta ca Patrasco Brezoianu cumparase 200 de stanjeni din mosia Viezureasca, mosie care, la 1904, era un "trup" al unei mosii mai mari Brezoaia-Brailoiu.
        La 20.X.1731 mosia, avand 2645 de stanjeni in latime, a fost cumparata de Grigore Greceanu vel vistier de la Stanca, fosta sotie a lui Radu mare Spatar, Stanca cumparase mosia de la Ancuta Vizurescu in vremea lui Constantin Brancoveanu.
        Din 14.II.1749 cand mosia se afla in stapanirea lui Grigore Greceanu vel vornic si a lui Constantin Cretulescu biv vel Spatar, ne-a ramas o interesanta hotarnicie, in care se dau dimensiunile mosiei, precum si hotarele ei.
         La 23.XI.1767 Nicolae Stirbei vel vornic a vandut o parte din mosia Vizuresti numita Ghimpati, lui Badea Stirbei vel vistier,mosia fusese cumparata de la Safta serdareasa.
        La 1801 parte din mosia Vizuresti a fost data de Dumitrache Darascu biv vel medelnicer bisericii din mahalaua moldovenilor din Bucuresti;In aceeasi vreme o alta parte de mosie cu case, helesteu si gradina se afla in stapanirea Mariei Obedeanu, cre o lasa ca zestre
fiicei si nepoatei sale la 27.III.1803. La 1838-1844 mosia se afla in stapanirea lui Emanoil Forescu mre Vornic si unul sin marii proprietari.       
        La 8.X.1848 acesta reclama ca 11 locuitori de pe mosia sa "afara ca in toata vremea s-au aratat indaratnici, iar mai cu sama la vremea revolutiei cand nu au lipsit a-si arata fara sfiala raul lor cuget", indemnau si pe altii la asemenea fapte. Proprietarul avea probleme
si cu alti 2 locuitori, carora "nici acum nu le-a iesit din cap  fumurie revolutiei, indraznind a mai imprastia indemnuri catre ceilalti locuitori impotriva inaltelor porunci". Departamentul din Launtru a ordunat carmuirii jud. Dambovita sa aplice "dojana" (bataie)politieneasca celor 11 clacasi si sa-i tina arestati pana vor promite ca se vor lasa "asemene netrebnicii"      
       In 1864 171 de locuitori au fost improprieteriti pe mosia Ghimpati, dar in anul urmator reclamau ca inginerul nu le-a măsurat pământul drept.
        La 1894 mosia se afla in stăpânirea fraților Epaminonda și Anton Dimitriu, avea 3324 pogoane din care 340 pădure, avea curti boieresti cu parc si gradini, precum si un han.
        Populația 1810-51 de case cu 160 locuitori (din care72 tigani). In 1835 25 de gospodarii, 1838 143 de familii cu 524 locuitori.
        La sfârșitul sec. XIX comuna Vizuresti se compunea din cătunele Ghimpati si Priseaca si avea o populatie de 1297 locuitori. La 1975 satul Vizuresti avea 226 gospodarii.
        Scoala a fost infiintata inainte de 1844 si a functionat in conditii foarte grele, asa incat in 1847 revizorul Draghiceanu a gasit scoala in "nelucrare".
        Dupa reinfiintarea sa in 1857 localul cel vechi se repara si procesul de invatamant se desfasoara in conditii anevoioase, cu mobilier vechi si material didactic necorespunzator. La inceputul sec.XX scoala functiona cu 1 invatator.
        Dupa primul raboi mondial procesul de invatamant seintensifica si scoala functiona cu 2 posturi de invatatori si 7 clase.
        In 1928 se incerca organizarea cursurilor de adulti, iar localul necesita construirea in plus a unei sali de clasa. La 1930 stiau carte doar 37,9% din locuitori.
        Langa Viezuresti sa aflat satul Poiana lunga. La 1.VI.1620 se spune ca satul Poiana lunga fusese cumparat de Vintila Logafat"inca din zilele lui Vlad voievod Calugarul" cu 50 de florini. La 1571 - 1572 stapanii satului Dragomir - vornic si Cernica Postelnic au avut un proces cu urmasii celor care vandusera satul. In timpul lui Radu Serban jupanita Maria, mama lui Radu Florescu a dat satul m-rii
Strambu. L 1620 Serban vornicul si Baldanestii si cuceata lor s-au judecat cu m-rea pentru stapanirea satului dar au pierdut procesul si au iesit din divan "mincinosi si cu rea rusine". La 29.V.1624 cand are loc un nou proces se spune ca satul se afla in apropriere de drumu Baiului in hotar cu Romanestii, Tatulestii si Viezurestii.
        Tot langa Vizuresti se afla si mosia Golasei amintita la 1749 cand era proprietetea lui Constantin Cretulescu biv vel spataru.
        La 1980 suprafata comunei Ciocanesti era de 4498  ha din care 2749 ha teren arabil si 1238 ha fond forestier. C.A.P- ul dispunea de 2205 ha iar I.A.S-ul 228 ha. Nr total al populatiei era de 5191 de locuitori.
        Functionau 5 gradinite cu 406 copii, 5 scoli generale  cu 57 cadre didactice si 1095 elevi, un liceu de specialitate  cu 124 elevi, 3 camine culturale, 2 cinematografe si 2 biblioteci cu 16325 volume.
        HALTA CIOCĂNEŞTI
    Dar destinul locuitorilor din această aşezare a fost influenţat şi de prezenţa în apropierea sa a unei linii de cale ferată, pe ruta Bucureşti – Piteşti (Târgovişte). Existenţa celor două staţii feroviare, la Ciocăneşti şi Bâldana, a marcat enorm dezvoltarea localităţii Tărtăşeşti. Pe de o parte, a facilitat legături regulate şi ieftine cu Capitala dar, mai ales, a facilitat locuitorilor posibilitatea de a lucra în afara localităţii, la CFR, ITB, în industrie sau comerţ, cu efecte sociale şi economice palpabile. Linia ferată Piteşti - Bucureşti a fost inaugurată în mod oficial la data de 13 septembrie 1872, la mai puţin de patru ani după aşezarea pietrei de temelie a Gării de Nord  (10 septembrie 1868).
     Halta Ciocăneşti, considerată staţie feroviară cu servicii poştale, deservea atât localitatea Tărtăşeşti, cât şi comuna Ciocăneşti. 
     În apropiere se întinde pădurea Ciocăneşti, în suprafaţă de 1400 hectare care se afla, pe la începutul secolului al XX-lea, în proprietatea statului, a Bisericii Amzei şi a moşierului Vlad Ghica 

BIBLIOGRAFIE: C F Robescu, Hotarnicia mosiei Urziceanca din jud. Ilfov, plasa Snagosv, comuna Ciocanesti proprietate a domnului A. Urusescu, Bucuresti 1895.
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)