Se afișează postările cu eticheta JOC DIDACTIC. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta JOC DIDACTIC. Afișați toate postările

DESPRE JOCUL DIDACTIC


O Omul nu poate să nu se poată juca.

O Jocul îşi ajunge sieşi.

O Jocul are propriile reguli. Copilul respectă de bunăvoie regulile stabilite ale jocului.
O Factorul esenţial în joc este procesul. Succesul e secundar. Năzuinţa spre perfecţiune este totuşi esenţială. De aceea, e necesar un anumit grad de exaltare.

O Într‐un joc real, jucătorii se proiectează spontan, psihologic şi comportamental în acţiune, pentru satisfacţia pe care procesul jocului le-o dă. Atitudinea potrivită pentru joc este acceptarea voluntară a cerinţelor acestuia şi participarea spontană, imaginativă şi psihologică.

O Jocul este instinctual. Îşi are originile în comportamentul dinamic-impulsiv.

O Comportamentul de joc este organic. Una din cele mai distinctive caracteristici ale jocului este sentimentul jucătorului de organicitate totală.

O Caracteristica esenţială: spontaneitatea. Probabil ca în nici o fază a comportamentului său omul nu este atât de spontan ca în comportamentul de joc.

O Jocul valorifică posibilităţile unei persoane. În fapt, tot ceea ce moşteneşte sau a învăţat o persoană se va exprima în timpul jocului.

O Jocul fereşte/eliberează fiinţa naturală de inhibiții, de blocaje, căci altă caracteristică distinctivă  sa este extrovertirea (chiar prin proiectarea în joc jucătorul se eliberează de conştientizarea sinelui).

O Jocul este cel mai bun stimulent pentru capacitatea de expresie a individului.

O Jocul presupune inteligenţă, imaginaţie, simţ estetic, sensibilitate, spontaneitate, originalitate şi productivitate. Jocul educă şi dezvoltă aceste caracteristici.

O Jocul este astfel structurat pentru spori rezultatele în diferite domenii.
Jocul este joc atâta timp cât individul face această activitate din propria sa dorinţă şi pentru propria sa satisfacţie.

O Jocul dezvoltă capacitatea de a te bucura de ceea ce faci.

O Jocul creează posibilitatea de a-ţi folosi cele mai potrivite abilităţi.

O Jocul este o experienţă plăcută, veselă chiar, ce-l transpune pe individ intr-o altă lume, creatoare, ce nu mai depinde de convenţiile comportamentale impuse de legile sociale.

O Jocul este o experienţă organică, dinamică, energizantă şi, ca orice fel de comportament, poate fi activat de diferiţi stimuli.

O Prin joc se dezvoltă încrederea în sine.

O În joc, fiecare îşi dovedeşte sieşi şi celorlalţi ce poate face.

O Jocul asigură şi o educaţie etică printr-un tip de „disciplină distractivă”. Paradoxul jocului: oferă simultan şi libertate şi disciplină.

O Premiile şi laudele necuvenite distrug adevărata valoare a jocului; recompensa este jocul în sine.

O Jocul asigură o bază de înţelegere cu sine şi cu ceilalţi. În joc apar constant situaţii noi, deci jocul dezvoltă adaptabilitatea la diverse situaţii şi adaptabilitatea socială
.
O Jocul influenţează pozitiv procesul de învăţare şi dezvoltă psihicul.

O Jocul are efecte terapeutice.

O Pentru a-şi atinge scopurile, trebuie păstrată lipsa de formalitate socială şi caracterul spontan al comportamentului de joc. Copiii, tinerii şi adulţii răspund prompt la joc în aceste condiţii.

O Jocul dă abilitatea de a juca un rol intr-o situaţie şi, simultan, de a crea.

O În joc, participanţii joacă roluri. Dacă este un joc dramatic, jucătorul trebuie să fie potrivit în rolul său.
 
O Jocul, în toate formele sale (jocurile copiilor, jocurile teatrale, sportul, dansul, teatrul etc.), este în contrast total cu comportamentul convenţional şi legitimează originalitatea, oferind libertate maximă fiindcă jocul îşi creează propria lume.

O Jocul activează şi creşte tonusul organismului; în timpul jocului apare coordonarea corporală.

O Activitățile de joc bine alese au o valoare potențială unică. Calitatea jocului şi valoarea lui pentru fiecare jucător în parte, depind de anumiți factori:
- vârsta reală și cea mentală a grupului şi a fiecărui jucător în parte
- experiența anterioară de joc
- selecția jocurilor (în funcție de caracteristicile grupului respectiv)
- modul în care jocul este condus

O Termeni opuși: învățare formală/învățare prin joc educație morală şi etică formală/educaţie activă

O Materialul brut al sensibilităţii este acelaşi pentru artă şi joc.

O Jocul rezolvă probleme.

Mihaela Bețiu, actrița și lect. univ. dr. al Facultății de Teatru din UNATC

FOTO VANATOARE DE COMORI PARCUL CAROL SCOALA 79


Un exemplu concret de vânătoare de comori urbane realizată într-o şcoală bucureşteană s-a desfăşurat de curând în Parcul Carol. Elevii de clasa a IV a au fost împărţiţi în grupe de 3-4 şi au primit în plic o serie de sarcini care presupuneau atingerea unor obiective specifice parcului: Arenele Romane, Mausoleul, Monumentul Eroului Necunoscut, Observatorul Astronomic, Biserica Cuţitul de Argint, Muzeul Naţional Tehnic Dimitrie Leonida. Elevii au fost stimulaţi să observe cu atenţie detalii legate de informaţiile de pe monumentul, tipul de construcţie, amplasament, panoramă, culori, efect, natură etc. În urma realizării sarcinilor au primit indicii care, în final, i-a condus către descoperirea comorii. Succesul activităţii a fost deplin, iar obiectivele care vizau identificarea şi valorizarea monumentelor istorice din parc, atinse cu siguranţă.
Considerăm, prin urmare, că jocurile de tipul vânători de comori, mai ales acelea care presupun formatul de echipă, care se desfăşoară într-un spaţiu public, sunt exerciţii amuzante de lucru cu ceilalţi, de conştientizare a mediului înconjurător. Prin intermediul lor copiii pot afla lucruri noi despre ei, despre prieteni şi coechipieri, îşi dezvoltă capacitatea de a vedea şi observa lucruri pe lângă care în mod normal treci indiferent în vieţile noastre aglomerate. Deoarece există o varietate de provocări, iar echipa este formată din personalităţi diferite, vânătoarea de comori poate fi un excelent mod de construcţie a echipei. Lucrând împreună şi discutând fiecare indiciu se permite echipelor rezolvări mai eficiente. Multe indicii conţin jocuri de cuvinte, care pot avea sensuri multiple, interpretându-le rapid pot duce la greşeli. Colaborarea este vitală pentru succesul echipei. Echipele funcţionează cel mai bine atunci când toată lumea este implicată în luarea deciziilor şi fiecare persoană este în măsură să participe. O parte a experienţei de învăţare este despre membrii echipei tale, o altă parte este despre povestea oraşului şi, în final, fiecare dintre noi pot învăța despre noi înşine - probabil adevărata comoară descoperită.